Credit public – clasificare

Datoria statului se formeaza prin emiterea sau contractarea de credit public intern sau extern grevat de diverse conditii generale sau speciale.

De aceea, este necesara clasificarea acestuia prin luarea in considerare atat a caracteristicilor comune, cat si a celor operationale.

Elemente de clasifixare a operatiunilor de credit public

1. dupa forma de exprimare, imprumuturile publice pot fi:

  • imprumut in natura;
  • credit public in bani

2. in functie de moneda in care se exprima distingem:

  • credite publice in moneda nationala;
  • imprumut in valuta, care poate fi a statului creditor sau o terta moneda straina (DST, EURO etc);

2. in functie de garantiile acordate de stat catre creditori, se gasesc:

  • imprumuturi cu garantii personale (care obliga statul debitor sa angajeze cautiunea asiguratorie a altui stat);
  • credit public cu garantii reale (implica angajamentul garantarii printr-un venit bugetar sigur si permanent, proportional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).

3. dupa clauza rambursarii, creditele contractate de catre stat sunt:

  • amortizabile (termenele de rambursare si modalitatile de efectuare a rambursarii se stabilesc in prealabil);
  • neamortizabile (cand statul se obliga sa plateasca, anual, dobanzile datorate, fara sa defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale fata de subscriitorii imprumutului)

4. dupa forma titlurilor emise de stat, distingem:

  • credit public cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se emit cand numarul subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin restrictia platii veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente doar catre titulari);
  • cu titlu “la purtator’ (se emit in cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, in scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si in transmiterea capitalului);
  • imprumuturi nationale cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza doar titularilor, iar dobanzile se platesc pe baza cupoanelor “la purtator’).

5. in functie de raporturile juridice formate intre parti, creditul public poate fi:

  • voluntar sau liber consimtit (subscrierea este voluntara, fara nici o constrangere directa);
  • fortat (cand statul obliga anumite categorii de contribuabili sa subscrie; aceste imprumuturi pot fi la randul lor, directe sau deghizate).

6. in functie de perioada de timp pentru care se contracteaza, distingem:

  • imprumut rapid pe termen scurt sau flotant (termene de rambursare de pana la 1 an);
  • credite pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani);
  • finantari cu termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);
  • fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor viagere).

7. in functie de posibilitatea negocierii titlurilor emise:

  • credit public certificat cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemanatoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vandute/cumparate la bursele de valori, in functie de cotatia lor efectiva);
  • certificat cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursa, dar pot fi vandute la valoarea lor nominala);
  • imprumut certificat cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi in gaj pentru constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut de la banca sau de la alta institutie de credit – vezi si creditul lombard).

9. in functie de avantajele sau contraprestatiile pentru creditori acordate de catre stat:

  • credit public cu dobanda (in acest caz rata dobanzii este stabilita de emitent, putand fi fixa sau variabila si este precizata in cupoanele atasate titlurilor de credit inmanate subscriitorilor);
  • cu castiguri sau premii (acestea asigura participarea subscriitorilor la tragerile la sorti periodice, iar suma totala a castigurilor sau premiilor se stabileste in functie de rata dobanzii aferenta unor imprumuturi similare si se repartizeaza, cu titlu de castig, doar posesorilor titlurilor iesite castigatoare);
  • cu dobanda si castiguri (in cazul carora dobanda se stabileste si se plateste la fel ca la imprumuturile cu dobanda, iar castigurile revin sub forma primelor de emisiune sau/si a primelor de rambursare);
  • cu clauza de indexare (care presupun dependenta lor de o valoare reala si sunt lansate de stat in scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital pentru imprumutul public, datorate inflatiei).

10. in functie de locul de plasare a titlurilor de credit public, imprumuturile lansate si angajate se pot grupa in:

  • imprumuturile publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se exprima in moneda nationala sau/si in unele monede straine);
  • imprumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de capital sau in terte tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor creditoare, in valuta unei terte tari, in DST, EURO etc).

11. in functie de scopul lansarii lor, imprumuturile publice ce pot clasifica in:

  • credit publiccredite financiare (cand se contracteaza in scopul finantarii unor investitii ale statului);
  • credite bugetare (se angajeaza in scopul acoperirii unor parti din cheltuielile bugetare ordinare);
  • credite monetare (se contracteaza in scopul restrangerii masei monetare si al reducerii preturilor);
  • imprumut de repartitie (vizeaza atragerea unei fractiuni din disponibilitatile temporare ale pietei de capital, in care se includ si economiile banesti ale populatiei, pentru realizarea unor redistribuiri de produs intern brut, prin acoperirea unei parti din necesitatile financiare ale prezentului);
  • credite publice ciclice-conjuncturale (se emit in perioadele de recesiune in scopul finantarii unor lucrari publice de anvergura, de pe urma carora se asteapta o relansare economica);
  • imprumut de razboi (militare), pentru finantarea dotarii armatei, pentru efortul de razboi si pentru suportarea consecintelor acestuia (despagubiri, pensii pentru veterani, invalizi, orfani si vaduve de razboi, refacerea zonelor distruse s.a.m.d.).

12. Metode indirecte de credit public prin operatiuni de trezorerie:

  • cumpararea de pe piata monetara a unor titluri emise de stat, prin banca de emisiune, pe baza politicii de open-market promovata de catre aceasta;
  • cumpararea de catre banca centrala (de emisiune) a monedei metalice existente in seifurile Trezoreriei publice peste nevoile reale ale acesteia, care inseamna un ajutor indirect pentru Tezaur, in sensul modificarii structurii sumelor banesti cu circulatie efectiva;
  • utilizarea, in anumite limite relativ inguste, a disponibilitatilor din conturile postale deschise la banca de emisiune s.a.
Acest articol a fost citit de 2 vizitatori.


GDRP | Termeni - condiții | Confidențialitate | Cookies
Home | Sitemap | Facebook | Telcons: 021-9551