Destinatia creditelor publice

In functie de necesitatile specifice ale autoritatilor, destinatia creditelor publice poate fi diferita de asemenea.

Am acoperit in capitolul anterior cele doua zone in care un guvern poate avea nevoie de finantare (golurile de casa si echilibrarea bugetara). Am atins acolo si cateva motive uzuale pentru care se intampla asa ceva, dar nu am ajuns la cauzele reale pentru multe situatii.

Deci, de ce apeleaza guvernul la credite, fie ele bancare sau de alt tip? Iata cateva motive:

  • majorarea impozitelor afecteaza standardul de viata al populatiei, iar partidul (coalitia) de la putere evita, de regula, sa aplice aceasta masura, considerata nepopulara, pentru a nu-si pierde electoratul; in tarile cu un nivel ridicat al fiscalitatii, o noua crestere a acesteia ar genera o impotrivire ferma a categoriilor de populatie care ar urma sa suporte sarcina fiscala suplimentara;
  • imprumuturile de stat, pe piata interna, ofera celor care au disponibilitati banesti un plasament sigur;
  • imprumuturile de stat constituie o modalitate mai rapida de procurare a resurselor financiare decat impozitele directe, deoarece perioada necesara identificarii si evaluarii materiei impozabile este mai indelungata decat cea de subscriere la imprumut si efectuarea varsamintelor in contul acestuia;
  • imprumutul solicitat bancii centrale, de regula, se obtine intr-un termen mai scurt decat in cazul in care acesta se plaseaza in randul altor persoane juridice si populatiei.

Destinatia creditelor publice: reditribuirea venitului national

Asigurarea echilibrului bugetar sau acoperirea unor necesitati curente de trezorerie, prin apelarea la imprumuturi publice, genereaza anumite procese de redistribuire a produsului intern brut, care se manifesta atat in interiorul fiecarei tari, cat si pe plan international. Aceasta este, fara discutie, principalul capitol in destinatia creditelor publice.

Nu ne mai oprim cu detalii, am acoperit deja destul de bine acest domeniu: sursele de finantare, inclusiv la nivel guvernamental, sunt creditele bancare, pe de o parte, si o serie mai lunga de forme diverse de imprumut nebancar, pe de alta parte.

Pe plan intern, efectele redistribuirii produsului intern brut incep sa apara odata cu subscrierea la imprumuturile lansate de autoritatile publice. In acest moment are loc o redistribuire intre partea destinata formarii brute de capital (de acumulare) si cea destinata consumului, deoarece o parte din capitalul banesc disponibil este plasata in inscrisuri ale imprumuturilor de stat si se utilizeaza, preponderent, in scopuri neproductive. Aceasta redistribuire se realizeaza si ulterior, prin plata dobanzilor si a eventualelor castiguri promise de autoritati, care se realizeaza in favoarea subscriitorilor la imprumuturi, din veniturile incasate prin impozite.

De asemenea, redistribuirea P.I.B. este determinata si de rambursarea imprumuturilor scadente, care se realizeaza in favoarea celor indreptatiti, dar de la toti contribuabilii perioadei respective.

Procesul redistribuirii interne a P.I.B. se manifesta si in perioada utilizarii efective a resurselor financiare provenite din imprumuturi, prin platile efectuate catre unitatile economice furnizoare ale statului.

Utilizarea creditului public

destinatia creditelor publiceResursele financiare procurate prin imprumuturi publice se folosesc si pentru finantarea unor obiective cu caracter economic, pentru infrastructura si protectia mediului. In acest caz, nu are loc o redistribuire intre fondul de acumulare si cel de consum, ci doar intre subiectii care materializeaza utilizarea fondului de acumulare.

Imprumuturile publice contractate in strainatate contribuie la redistribuirea produsului intern brut intre tarile care acorda imprumuturi si cele care le solicita (Finante Publice – capitolul 8).

Initial, la acordarea acestor imprumuturi, fluxurile financiare pornesc de la tarile imprumutatoare catre cele imprumutate. Din momentul inceperii restituirii imprumuturilor si al platii dobanzilor aferente sensului fluxurilor financiare se schimba, respectiv pornesc de la tarile imprumutate catre tarile imprumutatoare.

Daca redistribuirea produsului intern brut al tarii imprumutatoare catre tara imprumutata are caracter temporar, imprumutul fiind rambursabil, in schimb platile efectuate de tara debitoare, cu titlu de dobanzi si comisioane, catre tara creditoare reprezinta o redistribuire nerambursabila si definitiva a produsului intern brut pe plan international.

Acest articol a fost citit de 1 vizitatori.


GDRP | Termeni - condiții | Confidențialitate | Cookies
Home | Sitemap | Facebook | Telcons: 021-9551