Imprumutul pentru capital si capacitati de productie

Imprumutul pentru capital si capacitati de productie

La obtinerea unui credit pentru investitii avem in vedere operatiunile avand ca finalitate cresterea capacitatilor de productie si de prestare a serviciilor, incluzand liniile si facilitatile de comercializare, cu surse de finantare externe sau combinate.

Nota: acest articol reprezinta partea a 9-a din seria creditelor pentru persoane juridice, firme si PFA. Articolul anterior este O linie de credit IMM fara garantii?.

Destinatia creditelor pentru investitii

Asa cum am spus si mai sus, prin „destinatie” nu se intelege aici firma sau persoana care va primi fondurile, ci modul in care acestea vor fi utilizate – destinatia finala reala.

Astfel, in general, un credit pentru investitii se pot acorda cu destinatii de tip:

  • amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spatiilor si capacitatiilor de productie si desfacere;
  • achizitionarea de masini, utilaje, instalatii, animale de munca, de productie si reproductie etc;
  • realizarea unor obiective noi de investitii, prin achizitionare sau construire.

Principiile creditului investitional

Un credit pentru investitii se acorda pe baza urmatoarelor principii:

  • acordarea creditului are loc numai dupa analiza situatiei patrimoniale si a rezultatelor financiare adica dupa analiza bonitatii solicitantului; creditul se acorda pe baza unor garantii asiguratorii;
  • creditul se acorda tinandu-se seama de gradul de participare cu fonduri proprii a agentului economic la finantarea investitiei;
  • depunerea unei documentatii pe baza careia se acorda creditul;
  • angajamentul asumat pentru plata unei dobanzi negociate;
  • incheierea contractului de creditare intre banca si beneficiarul imprumutului in care se prevad conditiile, modul de acordare si de rambursare a imprumutului, durata si cuantumul lui.

Ultima paranteza, ultima pauza in aceasta serie de articole: este oare mai ieftin un credit pentru investitii decat contrapartidele personalae, respectiv mai putin cunoscutele credite nevoi personale 10 ani?

Documentatia tehnico-economica

Obtinerea unui credit pentru investitii

  1. cererea de credite;
  2. autorizatia de constructie (daca investitia presupune lucrari din categoria constructiilor – unde autorizatia specifica este obligatorie legal);
  3. documentatia tehnico-economica, care curpinde studiul tehnico-economic, proiectul de executia si memoriul de necesitate;
  4. studiul de fezabilitate in care se face analiza propriei activitati, precum si a perspectivelor agentului economic;
  5. contractul de antrepriza (daca lucrarea de investitii se executa in antrepriza);
  6. bugetul agentului economic pe anul in curs;
  7. proiectia surselor si a utilizarii lor pana la rambursarea integrala a creditului;
  8. bilantul contabil incheiat de client pe ultimul an, ultimul bilant pe anul in curs si ultima balanta de verificare, precum si contul de profit si pierderi;
  9. garantiile creditului.

Pe langa verificarea legalitatii cererii si solicitantului, cea mai importanta parte pentru banca analiza documentatiei tehnico-economice. In aceasta etapa se fac verificari legate de:

  • eficienta proiectului;
  • situatia capacitatilor de productie din zona;
  • posibilitatile de aprovizionare cu materii prime, materiale, combustibil, marfuri etc, din tara si import;
  • pietele de desfacere pentru marfurile lucrarile si serviciile care se vor valorifica drept urmare a punerii in functiune a obiectivului de investitii;
  • alte aspecte de natura tehnica si economica, de la caz la caz.

Surse alternative de finantare

Pentru a-si imbunatati accesul la surse de finantare, inclusiv din surse nebancare, societatile cauta diverse modalitati de acces la pietele de capital. In functie de tara din care provine o societate, asemenea masuri sunt mai mult sau mai putin incurajate. Intr-o tara ca Romania, accesul direct la piata de capital formala (bursa) este cel ptin dificil. In aceasta situatie, societatile trebuie sa caute alternative la sursele alternative de finantare.

Sursele primare de finantare sunt fondurile proprii si creditele bancare. Intr-o zona mai dezvoltata economic, sursele secundare sunt piata de capital (listarea pe bursa) si atragerea directa de investitori. La noi este mai greu, cum spuneam. Cunoastem lipsa fondurilor proprii suficiente, precum si dificultatile de obtinere din sistemul bancar a unui credit pentru investitii. Accesul pe bursa este un vis rezervat pentru alte decenii. Ce mai ramane? Atragerea de investitori sau creditarea nebancara.

Momentan, tarile cu piate de capital ne- sau prea putin dezvoltate, incep sa incerce o arie larga de masuri pentru solutionarea decalajului. Se au in vedere actiuni care sa asigure sprijinul pietelor de actiuni si de obligatiuni si a fondurilor de investitii. Masurile au in vedere atat usurarea accesului pe bursa al societatilor, cat si securizarea posibbilitatilor alternative de creditare, finantare sau tranzactionare.

Pasi importanti inainte s-au inregistrat in dezvoltarea pietelor locale de nisa. Exemplele cele mai evidente sunt la capitolul societatilor FinTech si in planul investitiilor in societati necotate la bursa. Reglementarile de sprijin is doresc sa creeze si stimulente pentru investitori (fiscale si nefiscale). Acestea ofera diverse forme de sprijin pentru IMM-urile care doresc sa aiba acces pe bursa – de pilda cofinantarea costurilor de cotare. Desi aparent lipsite de eficienta, totusi cele mai importante masuri ar trebui sa fie legate de programe adecvate de educatie financiara.

Bibliografie si lectura suplimentara: Academia de Studii Economice.

Acest articol a fost citit de 11 vizitatori.


GDRP | Termeni - condiții | Confidențialitate | Cookies
Home | Sitemap | Facebook | Telcons: 021-9551